Uneori mă gîndesc cît de bine ar fi trăit oamenii, dacă nu ar fi existat femeile. Și dacă scot din context faptul că fără sexul frumos, dar slab nu ar fi existat omenire, pot trage fără vreun dram de remușcări concluzia că da, dom'le, viața ar fi fost bună rău. Doar viața. E simplu: nu s-ar mai fi născut un Attila, un Genghis Han, un Hitler, un Marilyn Manson. Și nu ar mai fi avut loc atîtea tragedii provocate de hormoni revărsați fără limită în umorile bărbaților. Dacă privești retrospectiv în istorie (nu c-ai putea privi altfel), te cam lămurești cum e cu femeile. Alea fatale. Că pentru celelalte s-a inventat o pușcărie numită bucătărie.
S-o luăm cu începutul, de la Adam și Eva. Eva.. hai c-o știți. Tipa aia bolnavă de exhibiționism și curiozitate care n-a avut ceva mai bun de mermelit decît să facă pe dracu-n patru să-l dea afară pe Adam din Rai. Mereu m-am întrebat de ce Satana s-a transformat tocmai în șarpe s-o momească pe tuta aia. Acum am un răspuns: pentru că șarpele e simbol falic (știți vorba aia despre șarpele cu un ochi). Dacă Dracu s-ar fi transformat în viezure, sau veveriță, sau pîrș.. cred că vă e clar că și-acum ardeam gazul chillău în Grădina Eden, nu mai eram nevoiți să mergem în Vama Veche să ne îmbătăm ca porcii și să facem nudism.
Dar nu este vorba aici doar de Eva. Dalila l-a lăsat brebenel pe Samson și i-a scos ochii. Salome (nu e aia din maneaua omonimă) l-a făcut pe Ioan Botezătorul să-și piardă capul la propriu. Medeea - gagica lui Iason cel cu lîna de aur - se ține de mișculații și face praf vreo două regate grecești. Elena lui Paris cu cetatea Troiei, dar să nu credeți că e vorba aici doar despre întîmplări de acum mii de ani. Că peste o Lucrezia Borgia, o Josephine de Beauharnais sau chiar peste Elena Lupescu nu poți trece ca și cînd nu ar fi existat. În ziua de azi, însă, mînăriile femeilor nu mai provoacă atît de multe tragedii.. naționale să zicem. Deși o Elena Ceaușescu s-a întîmplat și la noi.
Recent, multe - cele mai multe - femei fatale au sîni mari și creierul mic. Nu suficient de mic să nu-și vadă interesul. Altfel nu ar mai fi femei fatale, nu? Dar nu despre ce este astăzi vreau să scriu aici, ci despre cum era în pelicula "Scarlet Street", regizată de Fritz Lang în 1945, cu Edward G. Robinson și Joan Bennet în rolurile principale. Puteți să ghiciți care dintre cei doi este femeia fatală. Kitty, pe numele de scenă. O fătucă simpatică și ușor ondulantă, cu vise de mărire și cu un "pește" în spate, care să-i împingă idealurile pe culmi tot mai înalte și mai profitabile. Profitabile pentru el, bineînțeles. Iar Robinson este văcuța bună de muls: un contabil (casier?) de bancă, îmbătrînit, șters și măritat cu o femeie numai bună de pus în borș pe post de acritură. Un rol care cu greu îl prinde pe "micul Cezar" - Edward Robinson și-a făcut cariera jucînd roluri de gangster.
Tocmai asta-l face credibil în rolul din Scarlet Street. Un scundac trecut de vîrsta a doua, cu chef de aventuri extraconjugale și acces la fondurile băncii unde lucrează. Că e nevoie de bani, nu? Veverițele tinere au dinți buni și se descurcă de minune cu ghinde verzi. Nu este mare diferență între un contabil îndrăgostit și un gangster. Pentru că este totuși un film noir, vine și ziua cînd se trage linie. Și ziua cînd lumea se va sparge-n capul contabilului nostru. Și ziua cînd omul nostru nu mai are unde să se întoarcă, nici unde să meargă. Cel mai ușor este să pierzi ceea ce nu ai avut niciodată.
Ce mi-e nebunia lui Hamlet, ce mi-e gelozia lui Othello, soarta femeii este aceeași. Și încă o certitudine: filmul noir tinde spre misoginism.
super articolul :)
Buna Ziua!
Eu sunt Vlad, unul dintre membri Radio Whisper - un radio antimanele dedicat bloggerilor şi nu numai.
Am găsit întâmplător blogul tău, am citit câteva articole şi nu am vrut să ies înainte să te felicit – mi-a plăcut mult ce am găsit aici. Am fost atras de subiectele interesante si de originalitatea articolelor. Felicitari ! Noi promovăm la radio diferite articole ale bloggerilor, iar azi am promovat un articol de-al tău; am specificat sursa articolului şi am deschis şi un subiect pe baza acestuia. Dacă doresti, poţi să ne recomanzi orice articol, iar noi îl vom promova.
Ne-ar face plăcere să ştim că ai dori să ne susţii în acest proiect de radio şi să accepţi o eventuală colaborare.
M-am gândit aşadar să vin cu o propunere:
Pe Radio Whisper se difuzează toate genurile de muzică, exceptând manele şi piese necenzurate. Avem şi câteva emisiuni, ştiri etc. Ne-am propus să realizăm un proiect mare, iar pentru asta avem nevoie de susţinerea şi ajutorul tău şi al celorlalţi colegi bloggeri. Dorim să creăm o echipă cât mai complexă de oameni cu un talent aparte şi m-am gândit că poate ai vrea sa ni te alături şi să colaborăm (binenţeles, pe unul dintre domeniile care îţi place). Dorim de asemenea să îţi acordăm un scurt interviu. Pentru noi sunt importante ideile şi modul de a gândi al bloggerilor şi al ascultatorilor noştri.
Îti multumesc pentru timpul acordat, iar acum îti propun sa adaugi linkul sau bannerul nostru pe blogul tău şi să ne dai add la id-ul asculta.whisper sau un e-mail, tot la asculta.whisper@yahoo.com, pentru a discuta mai multe.
www.radiowhisper.com
Multumesc,
Cu stimă Vlad!
L-am citit cu o enorma placere. Frumos scris.
Nimic nu se compara cu un film noir,sunt de-o calitate incredibila din punct de vedere cinematigrafic.